Sublimarea

Atunci când o emotie este îmbratisata într-o atentie eliberata de tipare mentale sau reactii personale, transformarea energiei se produce natural. Ea este iluminata de athanorul (vasul) alchimic al Inimii. Acesta este modul cel mai natural în care are loc sublimarea energiilor si a emotiilor individuale. Atât timp cât o energie sau o stare nu este îmbratisata de radiatia prezentei pure, modificarile au loc la un nivel individual, fiind guvernate de intentii egotice. Prin aceasta nu se produce un salt pe verticala, din sfera constiintei personale în Prezenta Pura.
Vorbind despre importanta si semnificatia sublimarii, Daniel Odier spunea:
Pe lânga yoga fizica ar trebui sa adaugam si o yoga a unei nesfârsite reîntoarceri a tuturor emergentelor la sursa lor. Aceasta este probabil cea mai importanta parte a muncii noastre. Ea se bazeaza pe perceptia ca totul emerge, se naste, din tacere si se reîntoarce în tacere dupa o calatorie în „tarâmul” senzorial, emotional sau mental.”
(Daniel Odier – Yoga Spandakarika, Inner Traditions, 2005, page. 141)

a) Cum sa privim grijile?

Întrebat cum putem învata sa eliminam grijile, Nisargadatta Maharaj spunea:
Nu e nevoie sa te îngrijorezi cu privire la griji. Pur si simplu fii. Nu încerca sa fii tacut; nu face din „a fi tacut” o sarcina care ar trebui îndeplinita. Nu fii nelinistit cu privire la „a fi tacut”, nefericit cu privire la „a fi fericit”. Fii doar constient ca esti si ramâi constient – nu spune „da, Eu sunt; si acum ce urmeaza?”, nu exista „urmare” în „Eu sunt”. Este starea de dincolo de timp.”

b) Actul cautarii egotice antreneaza si contractia respingerea fata de tot ceea ce e contrar acelei cautari

În meditatia de revelare a Inimii Spirituale, nonreactia este o cheie importanta – a nu reactiona la presiunea timpului, la gânduri si emotii. Dar chiar mai important decât a nu reactiona la continutul psihomental este sa constientizam si sa nu reactionam la cadrul psihomental în care se desfasoara existenta noastra sau, altfel spus, la tendintele, asteptarile si tiparele emotionale si mentale pe care le avem. Cel ce cauta bucuria e deranjat de tot ceea ce nu e bucurie; cel ce cauta linistea e deranjat de orice nu e liniste; cel ce cauta puritatea e deranjat de tot ceea ce nu e puritate. Actul cautarii egotice antreneaza si contractia respingerea fata de tot ceea ce e contrar acelei cautari.

c) Nu e nimic personal în durere

În Yoga Inimii Spirituale recomandam intimitatea cu Ceea ce Este, fara a compara cu „ceea ce ar trebui sa fie”. Deci accentul nu se pune pe „a corecta”, ci pe a intui natura divina a Inimii Spirituale. Ea reprezinta „dimensiunea perfecta” a fiintei noastre, a existentei în general. Aceasta este semnificatia sublimarii în cadrul scolii noastre de yoga. Astfel, transformarea survine spontan fiind sustinuta de forta, lumina si întelepciunea infinitului din noi.
Referitor la durere si la atitudinea fata de aceasta, Eckhart Tolle spunea:
Nu este nimic personal în durerea umana. Ea este pur si simplu o presiune intensa sau o energie intensa pe care o simti undeva în corp. … Cauta sa vezi ceea ce se produce atunci când pur si simplu permiti senzatiei sa fie.” “Daca nu esti constient de esenta interioara, în final vei crea întotdeauna suferinta. E foarte simplu. Atunci când nu stii cine esti cu adevarat, îti creezi o imagine mentala despre tine însuti ca un substitut pentru fiinta ta reala, frumoasa, divina si te agati de acel eu plin de temeri si nevoi.
Prin constientizarea Inimii Spirituale, transformarile individuale care apar se sincronizeaza cu transformarile cosmice. Trecem astfel de la „schimbari defazate” la „transformari sincronizate”. Simtim pulsând în noi ritmuri cosmice.

d) A celebra fluxul creator al vietii

Pe masura ce aprofundam aceasta atitudine devenim tot mai constienti de freamatul sacru al Inimii Spirituale. Prin puterea revelatoare a acestei înfiorari mistice, spanda, realizam ca prin fiinta noastra circula energii divine. Ele iradiaza din însasi esenta noastra ultima, atman.
Aceasta întelegere profunda trezeste natural aspiratiile noastre de a exprima si celebra fluxul creator al vietii prin fiecare dintre practicile yoga si apoi în întreaga noastra viata.
Atât meditatiile de revelare a Inimii Spirituale, cât si sedintele de practici hatha yoga, în general, devin astfel o ofranda a constiintei noastre individuale, a energiilor fiintei noastre închinata iubirii, frumusetii, spiritului.

e) Directiile energiei

Astfel teama se alchimizeaza în încredere sau curaj, iar tristetea în bucurie sau compasiune. Nu exista întotdeauna tipare prestabilite. Sublimarea care urmeaza se produce conform unei rezultante a vectorilorului vietii intime a persoanei în cauza. Uneori energia emotiei se resoarbe ea însasi în energie „fara obiect”, în freamat sacru, spanda.

f) Focul sacrificial al Inimii si sublimarea

Atunci când o emotie se reîntoarce în tacerea Inimii, ea nu mai lasa în subconstient încarcarile, tendintele si reziduurile obisnuite, samskara.
Astfel se produce o expansiune spirituala în care freamatul sacru al Inimii, „flacarile” Inimii, aduc senzatia sau sentimentul respectiv „la incandescenta”, pentru a topi apoi forma sa individuala în spatiul infinit al Inimii, în constiinta.
Exact ca si focul sacrificial, spanda dizolva în infinitul constiintei toate „darurile” facute ei. Pentru aceasta este doar necesar sa ramânem constienti de Inima Spirituala din care radiaza devotiunea si recunostinta. Spanda e ceea ce ramâne atunci când intentia personala, controlul egotic si dorinta de a dobândi o traire sau experienta sunt vazute ca fiind inutile si abandonate. În locul lor straluceste doar flacara imuabila a atentiei eliberata de reactii. A te deschide vibratiei pure înseamna a nu te mai fixa pe nimic particular. E ca si cum dorinta, iubirea, gândirea nu mai au obiect si forma. Exista doar ca freamat. Energia particulara – dorinta, de exemplu – devine ea însasi atentie deschisa.

g) Condensarea fericirii în materie

Ca efect al unei reale sublimari, armonicile acestei vibratii sacre a Inimii se resimt ca o înflorire în toate celulele corpului. Astfel, fericirea este experimentata organic. Nu este vorba despre o fericire datorata unei situatii sau unui obiect anume, ci o expresie a curgerii naturale a energiilor eliberate de tensiunile inerente emotiilor si senzatiilor obisnuite.