Inima Spirituala nu e anahata cakra

Conform traditiei tantrice, anahata cakra este doar un nivel sau o dimensiune a fiintei noastre si a întregii manifestari.
Inima Spirituala este mai mult decât atât. Inima Spirituala nu este o scânteie din Dumnezeu. Inima Spirituala este Dumnezeu.

Identitatea dintre atman si brahman

Jnana yoghinii vorbesc de obicei despre aceasta viziune paradoxala : atman (Inima Spirituala) si brahman (Absolutul) sunt una. “Acest atman este brahman”. “Ayamatma brahma” este una din cele patru mahavakya, mari afirmatii (sau am putea spune sugestii, idei forta), ale traditiilor vedelor si upanishadelor.

Cheia întelegerii naturii Unitatii si Unicitatii esentiale a universului consta în a vedea ca Inima, eternul nostru Sine nemuritor, este identic cu brahman (Absolutul). O alta mahavakya apare în Chandogya Upanishad: “Tat tvam asi” – „Acea ultima realitate, brahman, este ceea ce tu esti”. Asadar, Inima Spirituala nu este doar o reflexie a totului. Este constiinta suprema, esenta a tot, fundalul existentei. Totul, Unitatea suntem noi. În meditatia de revelarea a Inimii Spirituale noi toti revelam aceeasi Inima, acelasi Sine divin, Aceeasi Ultima Realitate. Inima omului si Inima Lumii sunt o singura Inima.

Acesta este demersul în Yoga Inimii Spirituale, în retragerile si seminariile noastre.
Vrem sa învatam abandonarea în Inima, în Suprema realitate, în Dumnezeu (dar Dumnezeu simtit dincolo de orice concepte, definitii religioase). În felul acesta realizam identitatea cu totalitatea Vietii.

Unde ne focalizam?

Atomul divin al Sinelui se gaseste în partea dreapta a inimii, la aproximativ o latime de deget distanta de linia mediana.
Aici este Inima Spirituala. Se numeste hridaya, este localizata în partea dreapta a pieptului, si este clar vizibila ochiului interior al aspirantului pe calea spirituala. Prin meditatie poti învata sa gasesti Sinele în pestera acestei Inimi.” Ramana Maharshi.
Cuvântul hridaya este compus din hrid (centru, Inima) si ayam (acesta).

Practica spiritualã recomandatã de Ramana

Daca acceptam ca exista aceasta zona în corpul nostru, care are un rol privilegiat în revelarea a cine suntem cu adevarat, atunci, asa cum puncteaza Ramana, este logic sa consideram ca acesta este un punct principal în care mintea ar trebui sa fie focalizata în concentrare si meditatie.
Ramana sintetizeaza în felul urmator:
Este esential în orice sadhana (practica spirituala) sa urmaresti sa aduci înapoi mintea agitata si sa o fixezi doar asupra unui singur lucru. De ce atunci sa nu fie adusa înapoi sa se focalizeze în Sine ( în acest sentiment al Eu-lui)? Aceasta este atma-vicara. Asta este tot ce avem de facut!”

Unde plasam constiinta martor?

Când recunoastem necesitatea de a fi constienti de noi însine, de a mentine constiinta martor ca o atitudine spirituala fundamentala, cel mai bine e sa ne centram în regiunea din mijlocul pieptului. Acesta e un aspect important si ne va ajuta sa întelegem clar ca de fapt constiinta noastra esentiala nu este o functie a mintii, un gând, ci este lumina ce emana din dreptul inimii, din piept.

Plasarea constiintei martor în creier este o atitudine sterila. Martorul ultim nu este mintea si nici gândul. Ne putem imagina în minte un martor al gândurilor si apoi cu usurinta ne putem imagina un alt martor al primului martor si tot asa… Mintea poate sa se joace de-a martorul la infinit.
Doar daca plasam constiinta martor în Inima Spirituala, în acel loc intim, profund, în care intuim cine suntem, vom realiza prezenta martorului ultim. Acest fapt nu poate fi argumentat teoretic. El este revelat prin meditatie.

Despre sahasrara

Urmarim sa clarificam un aspect de multe ori controversat: unde se reveleaza de fapt mai usor Inima Spirituala si unde e cel mai bine sa ne focalizam pentru a ne revela Realitatea noastra divina, Sinele Suprem? Unii yoghini spun ca acest punct este ajña cakra, altii sahasrara, altii dvadasanta (o zona situata la 12 latimi de deget deasupra capului). Toate acestea pot fi folosite ca suport în meditatie. Dar demersul va fi diferit în fiecare situatie.

Multe afirmatii ce provin din texte orientale traditionale confirma faptul ca jivatma si atman sunt continute în acelasi centru, situat în zona din mijlocul pieptului. Focalizarea în sahasrara sau dvadasanta arata un demers tantric în care energia este ridicata de-alungul canalului energetic din mijlocul coloanei vertebrale, sushumna nadi. Asta sugereaza o miscare catre un scop. Sahasrara simbolizeaza ceea ce e cel mai înalt, cel mai sus. Inima simbolizeaza Centrul fiintei în care toate sunt desavârsite si unde nu exista intentii personale.

Nelimitarea Inimii Spirituale

Inima este fara limite si pentru ca nu are forma poate contine totul.
Este important sa retineti ca raportarea a ceva infinit, atman, Sinele divin, la un punct din corpul fizic este doar un ajutor pentru început. Întelepti ca Ramana Maharshi afirma: constiinta Supremului infinit nu poate fi localizata într-un loc anume din corp. În expansiunea divina, în cufundarea în oceanul constiintei nu mai putem vorbi despre cap, brate, corp si alte zone. Ramana spune ca în momentul întoarcerii la constiinta corpului fizic, când redevenim constienti de corpul fizic, continua sa existe o amintire a acelei stari si ea pare a fi corelata cu inima fizica, cu mijlocul pieptului, un pic spre dreapta. Infinitatea divina poate fi din nou gasita cu usurinta prin centrarea în regiunea inimii. Crestinii de asemenea vorbesc despre coborârea mintii în Inima.

Inima ca obiect, mijloc de cunoastere si subiect al meditatiei

În retragerile pentru revelarea Inimii Spirituale obiectul meditatiei nu este respiratia, sau senzatiile corporale, sau sentimentele, sau mintea, ca în alte retrageri, ci Inima Spirituala, atman, Sinele divin. Dar, pe masura ce meditatia devine mai profunda, Inima Spirituala nu va mai fi doar obiectul meditatiei. Devenim constienti ca Ea este totodata Subiectul, constiinta martor, Sinele profund, însasi sursa procesului meditativ. Asa ca întelegem ca Inima Spirituala este mult mai mult decât obiectul concentrarii sau al meditatiei. Aceasta ne va ajuta sa cunoastem direct o alta modalitate de a ne apropia de meditatie si de spiritualitate. Realizam ca Inima este în acelasi timp sursa atentiei, (cunoscatorul), instrumentul cunoasterii (organul cunoasterii) si obiectul cunoasterii. Acest fel de meditatie este o introspectie ce porneste din Inima si se întoarce în Inima.

Raportul dintre minte si Inima

“Marile idei vin din Inima.”
Blaise Pascal
Realitatea divina a Existentei, Prezenta, Acel “Eu sunt”, rezida în Inima; omul cerebral e un om limitat.

A cuceri versus a te abandona

În general, activitatea mintii este guvernata de intentionalitate egotica si implicit este o miscare condusa de ego. Este o activitate care vrea „sa apuce”, „sa cucereasca”, sa acumuleze informatia, sa aiba controlul asupra obiectelor si asupra procesului cunoasterii de sine. Când facem pratyahara si ne centram în zona pieptului, cautând cele mai profunde aspecte ale fiintei noastre, începem sa cautam interiorul în detrimentul exteriorului. În acest fel trecem de la atitudinea obisnuita a mintii de “cucerire”, la o predispozitie receptiva, contemplativa. E un fel de abandon care implica luciditate, discernamânt, vigilenta. Atunci putem vorbi despre actiune, dar e de o cu totul alta natura. Este mai mult o prezenta pura ce radiaza, nu o actiune a egoului.

Construirea unui organ de perceptie

În aceasta faza nu este vorba doar de atentia mintii. E o atentie a unui sui generis organ superior de cunoastere. Este un organ de cunoastere ne-mediata, jñana, care aduce intuirea intima a ceea ce suntem cu adevarat. Acest nou organ de cunoastere este format prin identitatea atributelor mintii si ale Inimii.
Atentia Inimii-minte implica mai mult o atitudine de asteptare, o orientare catre un nivel al unor stari de dincolo de mintea rationala, un tarâm al pacii, al sacralitatii.

În consecinta, premisa abandonului este creata printr-o atentie activa, superioara, în care Inima Spirituala este, cum deja am mentionat, în acelasi timp sursa cunoasterii, (Cunoscatorul), mijloacele cunoasterii (acest organ al Cunoasterii Spirituale) si telul catre care este directionata atentia (obiectul cunoasterii). Asa ca putem sa vorbim despre o atentie care pleaca din Inima si se întoarce în Inima. Dar, în aceasta calatorie de la Inima noastra la Inima lui Dumnezeu, în aceasta cunoastere directa, jñana, realizam ca totul este îmbratisat: întreaga Creatie, brahman, Absolutul însusi.
Rezulta ca adevarata Cunoastere, jñana, rezida în Inima, în chiar miezul fiintei noastre. Revelarea Inimii Spirituale face ca aceasta întelepciune sa ne patrunda întreaga fiinta si astfel sa ne ilumineze cu stralucirea sa.
Ignorantul crede ca Sinele poate fi cunoscut cu mintea, dar cel iluminat stie ca El este dincolo de dualitatea cunoscator – cunoscut.” Kena Upanishad

Unitatea dintre Iubire si cunoasterea directa, bhakti si jñana

Cea mai buna modalitate de a fi constient de Inima Spirituala este sa iubesti. De aceea jñana, cunoasterea directa, este atât de mult legata de bhakti, care înseamna iubire, devotiune, fervoare, adorare, extaz.
Dumnezeu este nascut în Inima si Inima este nascuta în Dumnezeu” dupa cum spunea marele mistic crestin Meister Eckhart.
Aceasta viziune ne face sa întelegem ca nu e nimic de cautat în interior si nici în exterior. Dumnezeu este deja aici.
Beatitudinea Purei existente, sat, expansioneaza sufletul si întelegerea. Realitatea divina reveleaza misterul iubirii-constiinta.

“Inteligenta Inimii” în spiritualitatea crestina

În spiritualitatea crestina, pentru parintii desertului, Inima nu este un simplu organ fizic, ci este Centrul spiritual al fiintei umane, sinele ei profund, altarul interior, în care se intra doar prin sacrificiul individualului. Aici se înfaptuieste misterul unirii dintre divin si uman.

În viziunea parintilor desertului, exista un organ al contemplarii, numit “ochiul Inimii” sau Inteligenta Inimii, nous.
Acest nous salasluieste “în profunzimea sufletului”; el este cel mai adânc aspect al Inimii. Pentru ei, nous, “inteligenta Inimii” este cea mai înalta aptitudine a omului prin care el Îl cunoaste pe Dumnezeu cu ajutorul perceptiei spirituale sau întelegerii directe (Sf. Isaac Sirianul foloseste termenul “simpla cognitie”). Inteligenta Inimii nu functioneaza prin formularea unor concepte abstracte si nu ajunge la concluzii prin deduceri logice. Ea întelege Adevarul divin prin experienta directa sau intuitie.

Importanta “vegherii Inimii”

Pentru parintii desertului, nipsis, „vegherea Inimii” reprezinta claritatea spirituala, vigilenta. Ea semnifica o atitudine plina de atentie în care suntem continuu constienti de Inima Spirituala.
Tratatul principal al acestei traditii este Filokalia (“iubirea Frumusetii”). Frumusetea înteleasa ca sursa transcendenta a vietii si revelatie a Adevarului. (Filokalia este o colectie de texte referitoare la rugaciunea crestina si la viata consacrata lui Dumnezeu). Numele grec al Filokaliei este “Philokalia parintilor niptici” , adica a parintilor care practica virtutea vigilentei.
Aceasta arata ca pentru ei constientizarea Inimii Spirituale ocupa un loc central.
Aceeasi atitudine este promovata în Yoga Inimii Spirituale, în retragerile si seminariile noastre.

Ochiul Inimii

Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea si în traditia sufita. Aici reprezinta deschiderea fata de divin, ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi vazuta si prin care Inima poate recunoaste Suprema Realitate divina. Conform acestor descrieri, ne putem imagina acest ochi al Inimii ca privind în doua directii:

    1. a) o privire orientata în „interior”, prin care cel care mediteaza poate vedea Infinitul profunzimilor Inimii.
    1. b) o alta orientata spre “exterior”. Acesta este ochiul prin care Subiectul Suprem, constiinta martor, Cunoscatorul ultim, Dumnezeu priveste Lumea, este martorul atotcuprinzator al acesteia.
    Pentru aceste traditii, acest loc, din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.

Constientizarea Inimii Spirituale – o cerinta spirituala fundamentala

Marele mistic si poet sufit Rumi spunea:
În Inima ta este o lumânare
gata sa fie aprinsa.
Este un vid în sufletul tau, gata sa fie umplut.
Simti asta, nu-i asa?
Simti separarea de Cel mult iubit.
Cheama-l sa te umple,
îmbratiseaza focul.
Aminteste-le celor care îti spun altceva ca
Iubirea
vine la tine din propria ei dorinta,
si dorul de ea
nu se poate învata în nici o scoala.

În acelasi fel în care mintea este antrenata la scoala prin procesul educatiei, Inima noastra (înteleasa aici ca organul de perceptie spirituala) are nevoie sa se dezvolte. În domeniul Inimii, multi dintre noi sunt precum analfabetii.
Desigur, procesul „cultivarii” este diferit pentru ca atributele celor doua organe de cunoastere – mintea si Inima – sunt diferite (atât în ceea ce priveste domeniul cunoasterii cât si al mijloacelor prin care aceasta este realizata). Arta, contemplatia, ha?ha yoga, dar în special meditatia pentru revelarea Inimii Spirituale si Iubirea sunt principalele cai prin care ne dezvoltam Inima noastra Spirituala.

Orice scoala spirituala autentica induce si preda principiile si atributele sacre ale regatului Inimii: iubirea pura, dorul, ardoarea, elanul, entuziasmul, însufletirea, înflacararea, fervoarea, freamatul sacru, aspiratia spre Dumnezeu. O retragere pentru revelarea Inimii spirituale se poate compara în unele aspecte cu un ritual de initiere. Rolul celor mai importante ritualuri din traditiile antice era sa elimine tendintele reflexive si discursive ale mintii si sa dizolve forta identificarii ce tine vie citadela individualitatii. În astfel de momente e necesara o tacere deplina a mintii înainte de a intra în sanctuar. (care corespunde spatiului sacru al Inimii). De aceea initiatii erau capabili sa se înalte deasupra propriului ego, existentei personale, spre ceea ce ei numeau Fiinta Fiintei, spre Esenta Suprema.

Intuitie si re-flectare

Inima este un organ subtil al întelepciunii, a ceea ce se numeste “intelectul transcendent”.
Se spune ca: „Mintea rationala nu poate întelege ratiunea Inimii”. Pentru ca nu poate fi înteles de minte rationala, rolul Inimii Spirituale este ignorat si chiar denigrat. Din cauza respingerii intuitiei spirituale, care provine de la Inima si a focalizarii numai asupra ratiunii, rolul iluminator al Inimii este abolit. Gândirea rationala este numita reflectare deoarece este de fapt o re-flectare a energiei Inimii. De aceea traditiile stravechi considera ratiunea a fi doar o capacitate mediata, cunoastere reflectata.

Mintea cunoaste printr-un proces de acumulare de informatii.
Inima cunoaste prin abandon, credinta si bucurie.
Cunoasterea mintii e secventiala; cunoasterea Inimii e instantanee si nedivizata. Ea este revelatie. Este holistica. Ea reveleaza advaita, non-dualitatea.

Luminarii constiintei

S-au facut analogii între Soare si Luna, pe de o parte si Inima si minte, de cealalta parte. În hinduism, mintea e numita chandra mandala, cercul lunii si Inima este numita surya mandala, cercul soarelui. Chiar si caracteristicile acestor doua organe sunt simbolice în si prin ele: Prezenta Pura, radianta în Inima; reflectare, inteligenta discursiva în minte.

Intuitia ce vine din Inima este divina pentru ca reprezinta o participare directa la acea întelepciune universala.
Inima, fiind soarele spiritual, este imagine a Centrului. Ea este considerata locul revelatiei, centrul vital al fiintei si sursa celei mai profunde intuitii, a ceea ce suntem în realitate. Inima e un organ teofanic (teofania este o manifestare vizibila pentru umanitate, a lui Dumnezeu). Este un simbol sacru prin excelenta.

Mintea este un instrument imperfect al constiintei, cu o incapacitate inerenta de a întelege si realiza cine este atman, Sinele Suprem.
Adevarul Sinelui nu poate veni de la acela care nu a realizat ca el este Sinele. Intelectul nu poate revela Sinele dincolo de dualitatea sa – subiect si obiect.” Ramana Maharshi

Care este sursa energiei individualitatii?

În conformitate cu sfaturile lui Ramana Maharshi (bazate pe traditia advaita vedanta), aceasta energie subtila primordiala se înalta din Inima (din zona din mijlocul pieptului, un pic spre dreapta) spre minte, printr-un canal energetic numit atma nadi. Aici ea hraneste procesul gândirii si implicit constiinta individuala, cu toate atasamentele, sperantele, dramele, iluziile si suferintele ei. De aceea mintea a fost vazuta ca o luna care doar reflecta lumina soarelui Inimii. Întorcându-ne în Inima, tot zgomotul van al lumii tace. .. Inima este un sanctuar al linistii. Acolo, în cea mai sacra intimitate si solitudine a pesterii Inimii, capriciile individualitatii dispar si constiinta unitatii este revelata. Acolo, lumea si omul sunt una. Asadar, într-un mod paradoxal, solitudinea si intimitatea Inimii reveleaza Unitatea esentiala a întregii existente.

Retragerea pentru revelarea Inimii Spirituale creeaza conditiile solitudinii, intimitatii si pacii în care advaita, constiinta unitatii se reveleaza.

Ultima dualitate: în minte vid, în Inima preaplinul.

Yoga Inimii Spirituale

În vremurile noastre, aceasta corelatie între inteligenta intuitiva superioara si Inima a fost aproape uitata. Astazi, chiar daca acceptam în general aceste idei, avem tendinta sa le consideram a fi simbolice. Yoga Inimii Spirituale si Retragerea pentru revelarea Inimii Spirituale pornesc de la premiza ca aceste adevaruri ar trebui aplicate într-un mod foarte concret. Inima, vazuta ca organ de cunoastere directa, poate si ar trebui sa fie antrenata constant pentru a-si amplifica puritatea, capacitatea de a Iubi, capacitatea de abandon, de a fi Constiinta martor.
În acest fel, limitele individualitatii dispar si prin recunoasterea atributelor ei esentiale, ca poarta spre infinitul naturii noastre profunde, atman, Sinele Suprem se reveleaza.